Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Care împuterniceşti florile şi verdeaţa de pe tot pãmântul cu cãldura soarelui Tãu, şi sufletul omenesc cu cãldura iubirii Tale; Tu, Cel ce toate le-ai zidit de bunãvoia Ta în cer şi pe pãmânt şi pe toate le pãstrezi prin dragoste şi mila, revarsã mult-îndurate Doamne, peste sufletul meu cel slab şi umilit care se închina Ţie, bunãtatea şi darul Tãu, şi iubire şi milã peste pãrinţii mei, peste mai-marii mei şi peste toţi aceia care se ostenesc pentru mine şi care m-au ajutat vreodatã cu sfatul şi bunãtatea lor. Fã din sufletul meu un soare cãlduros pentru sufletul lor, ca fiecare din ei sã simtã din îndestulare mângâierile şi ajutorul cel venit de la Tine şi revãrsat asupra lor prin rugãciunile şi prin dragostea mea fiascã. Îţi vorbeşte, Pãrinte, inima mea de fiu (fiicã) şi ştiu cã Tu cunoşti lãuntrul nostru şi cã nu Te vei întoarce de la inima mea, atât de dãruitã tuturor acelora pentru care Te rog; dãruieşte-mi, Doamne, înţelepciune, sã nu uit niciodatã, nici în supãrãri, nici în necazuri, nici în bucurie, învãţãtura Ta, cum cã "binecuvântãrile pãrinţilor întãresc casele fiilor", şi iarãşi : "cununa bãtrânilor sunt fii lor şi fala fiilor sunt pãrinţii lor". Pentru aceasta, rogu-te, Doamne, slãvite Împãrate şi bunule Pãrinte, întãreşte-mã sã cresc înaintea lor cu temerea de Tine şi cu ruşinea de oameni, pentru ca, prin curãţirea oricãrui rãu, prin împlinirea oricãrui bine, prin fuga de orice pãcat şi prin setea de orice virtute, viaţa mea sã fie spre mântuirea mea şi a lor. Cã tu eşti, Doamne, Cel ce odinioarã ai zis : "Lãsaţi copii sã vinã la Mine, cã a unora ca acestora este împãrãţia cerurilor" şi Ţi-ai pus dumnezeieştile tale mâini peste capetele lor şi i-ai binecuvântat. Însuţi Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite din cerul Tãu cel preaînalt binecuvântarea Ta peste mine, robul Tãu, şi ajutã-mi sã fac bucurie pãrinţilor mei şi sã umblu întru cãrãrile Tale sfinte, sãvârşind numai ce este bun şi plãcut Ţie, cã binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.