Acatist de mulţumire
“Slavã lui Dumnezeu pentru toate”
Preotul dã obişnuita binecuvântare zicând:
Binecuvântat … este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Slavã Ţie, Dumnezeul nostru, slavã Ţie.
Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevãrului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunãtãţilor şi dãtãtorule de viaţã, vino şi Te sãlãşluieşte întru noi, şi ne curãţeşte pe noi de toatã întinãciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântã Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne curãţeşte pãcatele noastre. Stãpâne iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã şi vindecã neputinţele noastre, pentru sfânt numele tãu.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.
Tatãl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţeascã-Se numele Tãu, vie împãrãţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea de toate zilele,
dã-ne-o nouã astãzi, şi ne iartã nouã greşealele noastre, precum şi noi iertãm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveşte de cel rãu.
Cã a ta este împãrãţia, puterea şi slava, a Tatãlui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.
Apoi, troparele, glasului al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, cã, nepricepându-ne de nici un rãspuns, aceasta rugãciune aducem Ţie, ca unui Stãpân, noi pãcãtoşii robii Tai, miluieşte-ne pe noi.
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, cã intru Tine am nãdãjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fãrãdelegile noastre, ci cautã şi acum ca un milostiv şi ne izbãveşte pe noi de vrãjmaşii noştri, cã Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tãu, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tãu chemãm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouã binecuvântatã Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, ca sã nu pierim cei ce nãdãjduim în tine, ci sã ne mântuim prin tine din nevoi, cã tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl Atotţiitorul, Fãcãtorul cerului şi al pãmântului, vãzutelor tuturor şi nevãzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut, Care din Tatãl S-a nãscut, mai înainte de toţi vecii. Luminã din Luminã, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut, nu fãcut, Cel de o fiinţã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastrã mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a fãcut Om. Şi S-a rãstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, a pãtimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi dupã Scripturi şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatãlui. Şi iarãşi va sã vina cu slavã, sã judece viii şi morţii, a cãrui Împãrãţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţã Fãcãtorul, Care din Tatãl purcede, Cela ce împreunã cu Tatãl şi cu Fiul este închinat şi slãvit, Care a grãit prin prooroci.
Întru una Sfântã Soborniceascã şi apostoleascã Bisericã. Mãrturisesc un botez întru iertarea pãcatelor. Aştept învierea morţilor şi viata veacului ce va sã fie.
Amin !
Doamne miluieşte (de 12 ori)
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Veniţi sa ne închinam Împãratului nostru Dumnezeu.
Veniţi sa ne închinam şi sa cãdem la Hristos, Împãratul nostru Dumnezeu.
Veniţi sa ne închinãm şi sa cãdem la Însuşi Hristos, Împãratul şi Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugãciunea mea, ascultã cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mã, întru dreptatea Ta. Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu, cã nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrãjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcã în picioare; fãcutu-m-a sã locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenitã înlãuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am cãtre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pãmânt însetoşat. Degrab auzi-mã, Doamne, cã a slãbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca sa nu mã asemãn celor ce se coboarã în mormânt. Fã sã aud dimineaţa mila Ta, cã la Tine îmi este nãdejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, cã la Tine am ridicat sufletul meu. Scapã-mã de vrãjmaşii mei, cã la Tine alerg, Doamne. Învaţã-mã sã fac voia Ta, cã Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tãu cel bun sã mã povãţuiascã la pãmântul dreptãţii. Pentru numele Tãu, Doamne, dãruieşte-mi viaţã. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fã bunãtate de stârpeşte pe vrãjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necãjesc sufletul meu, cã eu sunt robul Tãu.
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arãtat nouã, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori)
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50
Miluieşte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta şi dupã mulţimea îndurãrilor Tale, şterge fãrãdelegea mea. Mai vârtos mã spalã de fãrãdelegea mea şi de pãcatul meu mã curãţeşte. Cã fãrãdelegea mea eu o cunosc şi pãcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rãu înaintea Ta am fãcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Cã iatã întru fãrãdelegi m-am zãmislit şi în pãcate m-a nãscut maica mea. Cã iatã adevãrul ai iubit; cele nearãtate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arãtat mie. Stropi-mã-vei cu isop şi mã voi curãţi; spãla-mã-vei şi mai vârtos decât zãpada mã voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de la pãcatele mele şi toate fãrãdelegile mele şterge-le. Inimã curatã zideşte întru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieşte întru cele dinlãuntru ale mele. Nu mã lepãda de la faţa Ta şi Duhul Tãu cel sfânt nu-l lua de la mine. Dã-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stãpânitor mã întãreşte. Învãţa-voi pe cei fãrãdelege cãile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbãveşte-mã de vãrsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Cã de ai fi voit jertfã, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântã şi smeritã Dumnezeu nu o va urgisi. Fã bine, Doamne, întru buna voirea Ta, Sionului, şi sã se zideascã zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptãţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tãu viţei.
Apoi se zic:
Condacele si Icoasele:
Condacul 1
Împãrate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricãciune, Tu ţii in dreapta Ta toate cãrãrile vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arãtate şi cele ascunse, pentru viaţa pãmânteascã şi pentru cereştile bucurii ale Împãrãţiei Tale. Aratã-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântãm: Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Icosul 1
Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar Îngerul pãzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagãnul copilãriei mele. Dragostea Ta strãluceşte de atunci peste toate cãrãrile mele, în chip minunat cãlãuzindu-mã cãtre lumina veşniciei. Cu slavã s-au arãtat, din prima zi şi pânã acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:
Slavã Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţã,
Slavã Ţie, Celui ce mi-ai arãtat frumuseţea lumii,
Slavã Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pãmântul ca pe o carte a veşnicei înţelepciuni,
Slavã Ţie, pentru veşnicia ce se aratã în lumea cea vremelnicã,
Slavã Ţie, pentru milele Tale cele arãtate şi cele ascunse,
Slavã Ţie, pentru fiecare suspinare în încercãrile mele,
Slavã Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipã de bucurie,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 2-lea
Doamne, ce bine e sã fii oaspetele zidirii Tale : vântul bineînmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemãrginite în care se rãsfrâng aurul razelor şi curgerea linã a norilor. Întreaga fire şopteşte tainic, toatã e plinã de mângâiere, pãsãrile şi dobitoacele poartã pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pãmântul cu frumuseţea cea degrab trecãtoare care deşteaptã dorul de veşnicul locaş unde întru nestricãcioasã frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea
M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am vãzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul cãruia cântã pãsãrile, am ascultat foşnetul liniştitor al pãdurii şi susurul dulce-glãsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine înmiresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumatã. Ce bine e la Tine pe pãmânt şi câtã bucurie e sã fii oaspetele Tãu!
Slavã Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavã Ţie, pentru buna mireasmã a lãcrimioarelor şi trandafirilor,
Slavã Ţie, pentru felurimea cea desfãtatã a roadelor şi a seminţelor,
Slavã Ţie, pentru strãlucirea de giuvaer din roua dimineţii,
Slavã Ţie, pentru surâsul deşteptãrii scãldate în luminã,
Slavã Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,
Slavã Ţie, pentru viaţa veacului acestuia, prevestitoare a celei cereşti,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 3-lea
Prin puterea Sfântului Duh împrãştie mireasmã orice floare – tainicã adiere de parfum, gingaşã alcãtuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudã şi cinste Fãcãtorului de viaţã Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albãstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vã şi-I cântaţi Lui: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Cât de minunat eşti în sãrbãtoarea primãverii, când se trezeşte la viaţã toatã fãptura şi noi strigãm cu bucurie cãtre Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, Tu eşti Biruitorul morţii!
Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor stau vãile şi codrii în veşminte de nuntã. Întreaga lume e mireasa Ta şi ca Mirele ei veşnic Te aşteaptã. Dacã iarba câmpului astfel o îmbraci, pe noi, oare cum ne vei preschimba în veacul Învierii ce va sã fie? Cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor strãluci?
Slavã Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pãmântului felurite culori şi gusturi şi miresme,
Slavã Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogatã în mângâiere,
Slavã Ţie, cã ne-ai înconjurat cu mii şi mii de fãpturi,
Slavã Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume,
Slavã Ţie, cu evlavie sãrutãm urmele paşilor Tãi nevãzuţi,
Slavã Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastrã lumina cea strãlucitoare a vieţii veşnice,
Slavã Ţie, pentru nãdejdea vieţii nestricãcioase, nepieritoare, desãvârşite,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 4-lea
Cu câtã dulceaţã îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Fãcãtor de viaţã este Cuvântul Tãu cel Sfânt! Mai plãcutã decât undelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreunã-grãirea cu Tine. Rugãciunea adusã Ţie prinde viaţã şi se înaripeazã: cu ce cutremur se umple sufletul şi cât de mãreţe şi pline de tâlc par atunci viaţa şi fãptura toatã! Unde nu eşti Tu – acolo e pustiu. Unde eşti Tu – acolo e bogãţia sufletului, acolo se revarsã, ca un şuvoi de apã vie, cântarea: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Când se lasã înserarea pe pãmânt şi se aşterne liniştea aducând vremea odihnei şi a somnului obştesc, palatele strãlucitoare închipuite de norii poleiţi cu aurul amurgului îmi par a fi cãmara Ta. Foc şi porfirã, aur şi azur grãiesc proorocind despre frumuseţea cea negrãitã a cereştilor Tale sãlaşuri şi cu glas de prãznuire strigã:
Slavã Ţie, în ceasul tihnit al înserãrii,
Slavã Ţie, Celui ce ai revãrsat asupra lumii adâncã pace,
Slavã Ţie, pentru raza de rãmas-bun a soarelui care apune,
Slavã Ţie, pentru darul somnului odihnitor,
Slavã Ţie, pentru bunãtatea Ta vãditã în întuneric prin lumina pe care o ţeşi în inimile noastre,
Slavã Ţie, pentru rugãciunile smerite ale sufletului pãzit de înger,
Slavã Ţie, pentru deşteptarea fãgãduitã în bucuria veşnicei zile neînserate,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 5-lea
Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cãrui suflet strãluceşte fãclia focului Tãu. Împrejur – vreme rea şi întuneric, groazã şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi luminã: acolo e Hristos! Şi inima cântã: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Vãd cerul Tãu strãlucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepãrtaţilor luminãtori mã priveşte veşnicia; sunt aşa de mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt pãzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slavã Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijã,
Slavã Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,
Slavã Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dãruirea prietenilor,
Slavã Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care îmi slujesc,
Slavã Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele,
Slavã Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavã Ţie, pentru fericirea de a trãi, de a mã nevoi şi de a contempla,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 6-lea
Cât eşti de mãreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vãdeşte atotputernicia mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunatã este mãreţia Ta. Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lãudat fii în vuietul munţilor care scuipã foc. Tu scuturi pãmântul ca pe un veşmânt; Tu înalţi pânã la cer valurile mãrii. Laudã Ţie, Celui ce ai smerit trufia omeneascã, fãcând sã se înalţe strigãt de pocãinţã: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Ca fulgerul când lumineazã cãmãrile ospãţului şi dupã el par jalnice toate fãcliile, aşa ai strãlucit şi Tu în sufletul meu, fãrã de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dupã lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave pãreau aceste bucurii… Sufletul meu nãzuieşte spre Tine!
Slavã Ţie, culme a celor mai înalte visuri omeneşti,
Slavã Ţie, pentru setea noastrã nepotolitã dupã împãrtãşirea cu Dumnezeu,
Slavã Ţie, Celui ce ai aprins în noi un dor mai mare de cele cereşti decât de cele pãmânteşti,
Slavã Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale,
Slavã Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot rãul nimicirii,
Slavã Ţie, pentru descoperirile Tale,
Slavã Ţie, pentru fericirea de Te simţi şi a vieţui cu Tine,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 7-lea
În sânul minunatei simfonii care ne înfãşoarã cu bogatele ei armonii se face auzitã chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul Împãrãţiei ce va sã fie în dulceaţa cântãrilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltã din glãsuirea lor, în strãlucirea lucrãrii artistului. Orice adevãratã frumuseţe ne poartã sufletul spre Tine, ca o puternicã chemare, fãcându-ne sã înãlţãm cu glas de sãrbãtoare cântarea: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Cu pogorârea Sfântului Tãu Duh, Tu luminezi şi faci sã rodeascã arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pãtrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrãrile lor şi fãrã de voie Te mãrturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu l-ai fãcut!
Slavã Ţie, Celui ce Ţi-ai arãtat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavã Ţie, cã toatã fãptura e plinã de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavã Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tãu,
Slavã Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,
Slavã Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,
Slavã Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavã Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 8-lea
Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul celui suferind. Şi inima lui stã de vorbã cu Tine.
Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pãtimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie Îţi înãlţãm cântare: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oarã, mi-ai împlinit rugãciunea şi mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tãu. Atunci am înţeles cã Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargã la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:
Slavã Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune,
Slavã Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea,
Slavã Ţie, Celuii ce tãmãduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecãtoare a timpului,
Slavã Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngãdui sã fim prigoniţi pe nedrept,
Slavã Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dãruieşti viaţa de veci,
Slavã Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt si bun,
Slavã Ţie, Celui ce ne-ai fãgãduit reîntâlnirea cea doritã cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nãdejdea Învierii,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 9-lea
De ce zâmbeşte tainic toatã fãptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsã în inimã a minunatã uşurare, fãrã asemãnare cu cele pãmânteşti şi însuşi vãzduhul devine altar şi bisericã purtãtoare de luminã? E adierea harului Tãu, e strãlucirea Taborului, celui şi pãmântului cântã atunci lauda: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din razele Tale nenumãrate a cãzut asupra inimii mele, şi ea s-a fãcut purtãtoare de luminã, fier în vãpaie: am privit chipul Tãu tainic şi neapropiat.
Slavã Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastrã cu faptele bunãtãţii,
Slavã Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrãitã dulceaţã fiecare din poruncile Tale,
Slavã Ţie, Celui ce Te sãlãşluieşti în chip nevãzut acolo unde adie buna mireasmã a milostivirii,
Slavã Ţie, Celui ce n-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca sã ne întoarcem ochii spre suferinţa celorlalţi,
Slavã Ţie, Celui ce ai pus mare rãsplatã în însãţi fapta bunã,
Slavã Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte,
Slavã Ţie, Celui ce învãlui cu iubirea mai presus de toate,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 10-lea
Un lucru prefãcut în pulbere ne se alcãtuieşte iarã din acestea, dar Tu învii pe cei a cãror conştiinţã s-a stins şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduserã fãrã nãdejdea de a o mai dobândi. Cu Tine nimic nu e cu neputinţã de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti şi Cel ce iarãşi dai viaţã. Pe Tine Te lãudãm cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti cãderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mã cu harul Tãu, nu mã lãsa sã mã îndepãrtez şi sã mã îndoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca sã aud în toate clipele vieţii mele glasul Tãu tainic şi sã-Ţi strig, iubitorule de oameni:
Slavã Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplãri pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavã Ţie, pentru presimţirile dãruite de har,
Slavã Ţie, pentru poveţele glasului tainic,
Slavã Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tãi,
Slavã Ţie, Celui ce zãdãrniceşti planurile nefolositoare,
Slavã Ţie, Celui ce trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor,
Slavã Ţie, Celui ce smereşti spre mântuire trufia inimii,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 11-lea
Prin lanţul de gheaţã al veacurilor simt suflul fierbinte al dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Vãd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine. În pulbere se aşterne duhul meu înaintea Sfintei Cruci: aici e biruinţa iubirii şi a mântuirii, aici nu înceteazã în veci lauda: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Fericit cel care va cina în Împãrãţia Ta, însã Tu m-ai împãrtãşit încã de pe pãmânt cu aceastã fericire, de fiecare datã când mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiascã Trupul şi Sângele Tãu, iar eu, mult pãcãtosul, am primit Sfintele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrãitã şi mai presus de fire.
Slavã Ţie, pentru puterea harului Tãu cel necuprins şi de viaţã fãcãtor,
Slavã Ţie, Celui ce ai înãlţat Biserica Ta ca adãpost al lumii ostenite,
Slavã Ţie, Celui ce ne-ai nãscut a doua oarã prin apele cele de viaţã fãcãtoare ale Botezului,
Slavã Ţie, cãci Tu întorci celor care se pocãiesc neprihãnirea crinilor,
Slavã Ţie, adânc nesecat al iertãrii,
Slavã Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice,
Slavã Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 12-lea
De multe ori am privit cum se rãsfrângea Slava ta pe chipurile celor rãposaţi. Cum strãluceau de nepãmânteascã frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice pãreau trãsãturile lor: cu adevãrat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tãcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului lumineazã şi sufletul meu, cel care strigã: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Ce înseamnã laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor – aceasta este partea sufletelor înalte – dar ştiu cum Te slãveşte firea. Am privit iarna cum, sub tãcerea lunii, întreg pãmântul Îţi aduce tihnitã rugãciune, înveşmântat în hainã albã, strãlucind de nestematele zãpezii. Am vãzut cum se bucurã de Tine soarele care rãsare şi am auzit corurile pãsãrilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântã vânturile şi apele susurã cu tainã despre Tine, am auzit cum te propovãduiesc cetele luminãtorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi.
Ce e lauda mea! Firea este ascultãtoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trãiesc şi vãd dragostea Ta, râvnesc sã-Ţi mulţumesc, sã mã rog Ţie şi sã strig:
Slavã Ţie, Celui ce ne-ai arãtat lumina,
Slavã Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncã, nemãsuratã şi dumnezeiascã,
Slavã Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tãi,
Slavã Ţie, Preasfântule Pãrinte, Care ne-ai chemat sã dobândim Împãrãţia Ta,
Slavã Ţie, Duhule Sfinte, Soare De-Viaţã-Fãcãtor al veacului ce va sã vinã,
Slavã Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începãturã a mântuirii noastre,
Slavã Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiascã şi Preabunã,
Slavã Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 13-lea
O, Preabunã şi De-Viaţã-Fãcãtoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne aratã vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, sã intrãm în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţã: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice Icosul 1: Venit-am pe lume…
Şi Condacul 1: Împãrate al veacurilor…